La un hotel de 50 de camere de la munte, proprietarul deschide programul în prima zi a anului nou și ajunge la căsuța cu prețul. Anul trecut a avut 320 de lei pe noapte. Scrie 340 și închide. Ăsta rămâne prețul până la vară.

E un preț bun: acoperă cheltuielile și mai rămâne ceva deasupra. Dar e același preț în toate zilele. Și zilele nu sunt la fel. O marți de februarie, când nu vine nimeni, are același preț ca sâmbăta dinainte de Crăciun, când toată lumea caută o cameră.

Problema nu e cât ai pus. E că ai pus un singur preț

Un preț nu e greșit fiindcă e mic sau mare. E greșit fiindcă stă neclintit și când toți caută, și când nu caută nimeni. În zilele pline vinzi prea ieftin: oamenii ar fi dat mai mult, iar tu ai dat camera pe nimic cu trei luni înainte. În zilele goale ții un preț pe care oricum nu-l ia nimeni, pentru că acolo problema nu e prețul, e că nu caută nimeni.

Să pui prețul la o cameră nu înseamnă să găsești numărul perfect. Înseamnă să ai un preț pentru fiecare fel de zi. Uite cum, în cinci pași.

Cei 5 pași prin care pui prețul

1. Află prețul sub care pierzi bani. Socotește cât te costă o cameră într-o noapte: curățenie, lenjerie, săpun, curent și comisionul platformei pe care a venit rezervarea. Adaugă și o parte din cheltuielile fixe (rate, salarii, taxe). Sub suma asta pierzi bani la fiecare cameră vândută. E podeaua. Nu cobori sub ea niciodată, nici în cea mai goală zi.

2. Uită-te ce cer vecinii. Alege 8–10 hoteluri ca al tău: aceleași stele, aceeași zonă, același fel de oaspete. Vezi ce preț cer pentru aceleași zile. Nu copia prețul lor. Vrei doar să știi unde stai față de ei. Dacă ești mai nou, mai îngrijit, cu note mai bune, n-ai de ce să stai mai jos.

3. Vezi câtă lume caută în fiecare zi. Aici e tot secretul. Când e sezon sau se întâmplă ceva în zonă — un eveniment, o sărbătoare, un weekend lung — urcă prețul. Când e liniște, lasă-l mai jos, ca să nu rămână camerele goale. Un hotel de munte și unul de oraș au zile pline diferite: unul vinde weekendul, celălalt zilele din mijlocul săptămânii.

4. Pune două-trei prețuri, nu unul. Aceeași cameră, vândută în mai multe feluri: un preț normal, care se poate anula; unul mai mic cu zece la sută, dar fără anulare; unul cu mic dejun. Fiecare om își alege ce-i place. Tu încasezi și de la cel grăbit, și de la cel care caută cel mai mic preț, fără să cobori prețul de bază.

5. Schimbă prețul când vezi că se umple. Prețul de azi nu e bătut în cuie. Uită-te în fiecare zi câte camere s-au vândut peste noapte și pentru ce zile. Dacă o zi se umple mai repede ca de obicei, înseamnă că poți cere mai mult. Urcă puțin, cu 20–30 de lei, nu dintr-un salt. Dacă ziua se apropie și tot nu se vinde, o reducere de ultim moment, cu un motiv clar, aduce oameni.

Cum arată, pe bani

La hotelul de 50 de camere de mai sus, prețul de 340 devine mai multe prețuri. O marți de februarie, pe care n-o cumpără nimeni oricum: 265 de lei, aproape de podea. O sâmbătă obișnuită de ianuarie: 360. O sâmbătă cu un eveniment în zonă, văzută din timp: 480. Revelionul, vândut încă din octombrie: 520. Aceleași 50 de camere, dar zilele pline nu mai pleacă la preț de zi goală. Pe o singură lună de iarnă, diferența trece ușor de 30.000 de lei. Pe hotelul tău iese altă cifră, și o afli în cinci minute cu calculatorul de revenue.

Unde nu merge

  • Prețul mic nu aduce oameni din senin. Într-o zi în care nimeni nu caută zona ta, nici 200 de lei nu scot pe cineva din casă. Acolo decizia bună e alta: închizi un etaj, dai concediile.
  • Nu sări prețul, urcă-l încet. Dacă pui dintr-odată 480 pe o zi obișnuită, sperii oamenii care veneau. Prețul crește în trepte mici, pe măsură ce se umple.
  • O reducere de ultim moment nu e o greșeală. O cameră care oricum ar pleca goală, vândută mai ieftin, e un câștig. Greșeala e să ieftinești zilele care se vindeau și așa.
  • Lista cu prețurile vecinilor nu e un plan. Dacă te uiți doar la ei, faceți toți aceeași greșeală. Ei sunt un reper, cererea ta decide.

Cine mișcă prețul, în fiecare dimineață

Pașii sună simpli. Partea grea e că trebuie făcuți în fiecare zi, nu o dată pe an. Asta fac eu, concret, pentru hotelurile pe care le țin: dimineața deschid programul, mă uit câte camere s-au vândut peste noapte și pentru ce zile, schimb prețul pe zilele unde cererea o cere, îl trimit în programul care duce prețurile pe platforme și verific că a ajuns bine pe Booking, apoi mă uit ce cer vecinii. Nu trimit o hârtie cu sfaturi și plec. Pun mâna și schimb prețul, zi de zi. Proprietarul vede pe telefon rezultatul, nu munca, și are oricând ultimul cuvânt.

Dacă ai citit până aici și ți-ai dat seama că n-ai când să faci asta în fiecare dimineață, exact de-aia există revenue management externalizat: pun eu umărul la prețuri, tu te ocupi de hotel.

Întrebări frecvente

Cum aflu prețul minim pe cameră? Aduni cât te costă o cameră într-o noapte (curățenie, lenjerie, săpun, curent, comisionul platformei) plus o parte din cheltuielile fixe împărțită la câte nopți vinzi într-o lună. Sub suma asta pierzi bani la fiecare cameră.

Cu ce hoteluri să mă compar? Cu 8–10 ca al tău: aceleași stele, aceeași zonă, același fel de oaspete. Nu cu cele mai mari din oraș. Și te uiți la prețul lor pentru aceleași zile, nu la ce afișează azi la întâmplare.

Cât de des schimb prețul? Cel mai bine, te uiți în fiecare zi cum se vinde fiecare zi viitoare și schimbi doar unde e nevoie. Nu înseamnă să schimbi tot zilnic, ci să prinzi din timp zilele care se umplu sau rămân în urmă.

Pot să fac asta singur? Da, dacă ai câteva minute în fiecare dimineață și un export din program. Dacă nu ai, dai treaba asta cuiva din afară: el ține prețurile, tu păstrezi hotelul și ultimul cuvânt.

Citește și